- ţãpói
- s. n., pl. ţãpoáie
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ţãpói
Look at other dictionaries:
ţăpoi — ŢĂPÓI, ţăpoaie, s.n. (reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă şi cu dinţi drepţi de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele … Dicționar Român
Māori people — For the Māori people of the Cook Islands, see Cook Islanders. Māori … Wikipedia
ciocancă — ciocáncă, ciocánce, s.f. (reg.) par de lemn cu cârlig la capăt, cu care se împing lemnele plutitoare; cârlig, ţăpoi, hăuc, cioc, ciocoroi, ţăpuşă, ţapină. Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
clasibocru — clasibócru s.m. (reg.) cârlig de fier, cu care se trag plutele; iapă, ciocârlie, ciocancă, hăuc, ţăpoi, ţăpuşă, ţapină. Trimis de blaurb, 14.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
trupinar — trupinár, trupináre, s.n. (reg.) stâlp de lemn; ţăpoi de stog. Trimis de blaurb, 16.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
turchinar — turchinár, turchinári, s.m. (reg.) furcă de strâns fânul în stoguri; ţăpoi. Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
vârfar — VÂRFÁR, vârfare, s.n. 1. Ţăpoi cu coada lungă, cu care se poate aşeza fânul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. ar. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 vârfár s. n., pl. vârfáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
ţeapă — ŢEÁPĂ, ţepi, s.f. 1. Par lung şi ascuţit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuţită şi ţepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase… … Dicționar Român
ţepar — ŢEPÁR, Ă, ţepari, e, s.m. şi f., adj. (arg.) (Persoană, firmă) care escrochează, înşală în afaceri, care dă ţepe; escroc; hoţ; fraudator; ţepuitor. – Din ţeapă + suf. ar. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial ţepár, ţepári, s.m. şi… … Dicționar Român
ţăpoaică — ŢĂPOÁICĂ, ţăpoaice, s.f. (reg.) Coş de formă conică, cu o coadă lungă, folosit la pescuit. – Din ţăpoi + suf. oaică. Trimis de gall, 20.10.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
